A noastră
...e multă lumină pe chipu-mi și-i vară,
și căldura mi-i haină – n-am înăutru și-afară.
Te am culcuș chiar pe tine... –mi priește
să simt că-s primit; mă răcorește...
Nu arde zâmbetul tău și nici nu-i de gheață.
Umbra brațelor tale-mi promite alean; mă răsfață
făr-a-mi promite răcoarea, fără dogoare.
Doar știu că preajma-ți... mi-i aer; ți-s alinare.
Mă surprinzi uneori adumbrind după gând...
Nu vreau nicio ploaie care răcorește plângând!
Spijină-ți încrezător fruntea de-a mea, cu senin,
- vindecăm goluri ce transcend anotimpuri cu plin.
Știm vara s-o-mbrățisăm până-n toamnă,
în căușul palmelor s-o dezghețăm când e iarnă,
s-o reinventăm din verde prin simțuri fugară
făr-a fi prima, primă... Doar a noastră. E vară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu