Călin - oleacă iubire, oleacă venin!...

Temei

... de astăzi nu mai pot percepe în distanțe,
în secunde, în ocazii ori atingeri duioase.
Totul se comprimă: kilometrul e zero,
secunda eter, prilejul continuum...
Iubirea, așa simplă și mărginită
cum ne căznim s-o adjudecăm,
răbufnește din mine; e oarecum pe drum,
însă în toate direcțiile!...
Cucerește, dincolo de limanuri,
crește, dincolo de trup și de minte,
evadează din gând,
se așterne în noi orizonturi.
Știu că iese din mine,
se redescoperă independent
zvâcnind de tinerețe și curiozitate;
o trimit conștient să umple zarea
cu armonia pe care-o doresc
de când am știut să o caut.
E a mea, însă nu-mi aparține;
e partea din mine dăruită magiei.
Nu pleacă în zgomotul roților de tren,
nu se depărtează lipăindu-și pașii ușori
ori mărsăluind către false triumfuri.
Merge hotărât în mijlocul vieții
să-i afle sens și temei.