Excepție, defel!
De mă întrebi ce-i adevărul
firesc e să privesc în mine;
nu scap de tine sau de el sau de-o mulțime
- toți câți ați picurat trăiri de sine
în jurul cu care m-am hrănit participând...
Că-ți place să-l relevi în simțuri
- etichetări de bine sau de rău,
că îl descoperi adulmecând în vers
ceea ce poți traduce pe-nțelesul tău,
câ îl contempli într-o ramă
aflându-te acasă înăuntrul său...
-s aievea: adevăruri toate, distincte,
completându-se mereu.
Nu e sfidare de percepte adevărul!
Dar nici impunere,
staționare în conjuncturi defecte...
Nu-i regulă; excepție, defel!
E drumul fiecăruia și asumarea
de-a crește iubirea ce-a răsădit în el.
Știu astfel că neadevărul
e modu-n care eu sau tu sau el
ne facem stăpâni pe adevărul altuia
în nebunia de-a crede c-ar trebui să fim la fel!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu