Înăuntru
Mai vreau să cred
că liniștea e doar un om
stând la fereastra către sine.
Și mă întreb: tu unde o deschizi,
spre tine sau spre înafară?
Și cum te vezi:
din față, încadrat de ramă,
ori dinăuntru – de-acolo unde
toate le creezi?
Și cum privești?
Cu resemnarea ce-ți odihnește
bărbia-n palmele muncite
sau cu-amândouă mâinile-n pervaz,
proptite asemenea căutăturii
neclintit înfipte spre-nainte?
Și cum te simți?
Slujbaș percepției comune
ce știe ea mai bine decât tine
ce ți-e bine și ce-ar trebui,
ori liberându-ți personalitatea,
declinându-ți singur verbul a trăi?
Și ce descoperi?
În norme-nghesuiești momentul,
ori îl asumi ca parte din firesc,
nemăsurându-i forma
în șabloane retezate din lumesc?...
Ai observat măcar o dată
- nu filozof, ci doar un pic mai hâtru,
că nu contează de la care geam privești?
Oricare-ar fi, fereastra
se deschide doar spre înăuntru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu