Neîntâlniți
În primăvara asta, dac-ai putea,
mi-ai păși în suflet c-o dragoste nouă;
când plouă singurătatea să-ți cuibărești,
cu gesturi firești, în golul brațelor mele
- atele întărind întregul ce-am frânt...
Am venit pe drumuri de piatră - astă-toamnă,
doamnă - să-ți fiu dragoste târzie.
Ție, încolăcită peste șoldul meu,
e greu să-ți rezist, să îți pot tulbura
dezinvoltura de-a-mi fi, de-a-mi lua ca să-mi dai...
Ți-am deslușit în privire, cu drag,
acel prag de care-am trecut amândoi...
Goi de iluzii, nesătui de iubit,
ne-am regăsit, neîntâlniți înainte...
Cuvinte - azi... Ieri, poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu