Ți-aș fi
Aș evada din trup.
Și sufletului i-aș spune bun rămas;
ți-aș fi cale sub pași,
și adiere-n plete,
și chiar surâs pe buze,
curbură-n șold,
lumina de pe chip,
freamăt în sân ți-aș fi...
N-aș mai avea auz
- ureche pusă la pământ
să-ngrop distanțe,
și nici obraji - emoție
să ostoiesc în părul tău.
Te-aș săruta cu zâmbet,
iar brațele-mi n-ar folosi să te cuprind cu drag;
ci te-aș înconjura cu lumea-ntreagă,
cu harul de-a simți iubirea luminând,
cu tot ce nu cuprinde masculinitatea
- ființa mea banală, universal beteagă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu