Nu-mi reușesc...
Și fruntea, și genunchii-mi dor,
iar fericirea din culpă mă-ncovoaie
când zdrobesc în rugăciune chiar împlinirea ei:
n-o pot adjudeca, atâta vreme cât îmi pasă
că planurile-n care viețuiesc se întretaie...
Mor.
Încet și foarte sigur, strecurând trăiri hârtiei.
Pur și simplu, dedublez realități simțirii...
Nu-ți pot fi eu sacrificând nuanțele de gri
doar jarului din tine, doar fiindcă îmi doresc,
nu pot extroverti mistuitorul foc iubirii;
trăiesc pe dinăuntru – pe-afară mă sfârșesc...
Nu pot iubi lovind.
Nu știu să părăsesc.
Nu mai iubesc iubind.
Mie nu-mi reușesc!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu