Zăpăcit
Ești frumoasă, știai?
Nu neapărat pentru că așa îți place ție să spui
- curioasă de replică sau, dimpotrivă,
să tai pofta oricui altfel ar spune -
și nici pentru că el
- iubind felul tău
de a împinge viața un pic la o parte,
să treci maestuos - așa te vede.
Ești frumoasă mai ales atunci când nu știi...
Din coada ochiului el fură
la conturul tău feminin ce mângăie aerul,
la unda ușor parfumată ce te-nsoțește.
Ciulit, sufletul lui se încântă
la sunetul inconfundabil al tocurilor tale
care inundă strada cu viață
și te răsfață cu capete-ntoarse...
Toc! Toc! Toc! Toc!....
Inima lui e ca asfaltul topit,
pironit la picioarele tale.
Da. Ești frumoasă.
E o chestiune legată de lumina din ochi
și de căldură. Și de sinceritate, și de râsul care
uneori, zăpăcit, izbucnește
și... zăpăcește!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu