Acum
Azi ești frumoasă;
ești vara care nu iernează!...
Pe care-o regăsești
în ochii-mi larg deschiși,
privindu-te; trăind chiar ce visează!
Mergi prin păduri, străbați șosele,
te-nalți desupra urbei
și treci prin ziduri
cutreierând iubire!
Mâ-nalți cântând în rugă;
îmi deschizi în piept cupole de senin
pictate-n mir, direct pe... nesfârșire.
Azi te ador.
Idee, și cuvânt, și pas, și faptă.
Ești vara-mi dinăuntru-mi revărsată
mai albă și mai caldă, iarna asta,
acum ca niciodată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu