vineri, 26 decembrie 2014
Tu
... mi-e vis, adesea; azi mi-e... fior.
Tu, grijulie, mă-nvelești cu dor,
și-mi ții în brațe trupul amorțit
de-atâta timp... sustras de la iubit!
... mi-e vindecare plinul; seara mi-e... gol.
Tu mă cutreieri; simturile-mi alcătuiesc un sol
pe care pășești, cu armonie de explorator
îndrăgostit de drum – întotdeauna cel ușor!
...mi-e sens destinul; iubirea mi-este... miez.
Tu-mi ești lumină din care mă reinventez
și-n care, nebun să nu separ trăirile de timp,
voi arde – piatră-n soare, pe creasta propriului Olimp!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu