Nesfârșită
E albă.
Și e-atât de mult senin
că ar putea fi bleu-albastră
sau violet văzut cu ochii-nchiși,
ori verde-malahit pulsând inima noastră!...
E albă.
În fiecare azi o redeschidem, pură,
neîncepută, ca să încapă-n ea
tot cât iubim. S-așternem vieții conținut
și sens de-a ne reinventa...
E albă.
Ieri era-ntre flori de tei fereastra
unde ne întâlneam privirea.
Astăzi e nea. Vine de sus – sus, tare! -
unde ne-a înălțat iubirea.
E albă.
Nesfârșită.
Fericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu