marți, 30 decembrie 2014


























Mie

Poezia mea, ești tu!
Așa dragă, cum te știu
- cum încerc astăzi să-ți fiu,
în cuvinte prețuite
și-n metafore trăite,
cu o rimă prinsă-n șold,
delicat, să-mi dea imbold:
te rostesc cu vers nestins,
după talie cuprins,
si-n emoții te aștept
redeschise, larg, în piept
- suflu de creație
din imaginație
regăsit prin tine,
vindecat cu bine.
Te invit din gând
să trăim rotund,
albul din hârtie
nu ți-l scriu; e scris. Ești vie!
Rerostită,
Retrăită.
Reiubită.
Mie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu