Te-aș săruta!...
Dacă nu m-aș opri sărutându-te,
dacă-aș sorbi, aș urma vibrația
oriunde aceasta ar cutreiera formele tale...,
oare astfel,
multiplicându-mi sărutul cu factorul voluptate,
buzele-mi n-ar croi o rochie
ce mulează tandrețe pe trupul tău?
Da, iubito,
de teama rezultatului «dor...»
nu m-aș mai opri din sărut,
mai ales că
în ecuația buzelor mele cu pielea ta
nu există necunoscut.
Rochia de buze ți-e ca turnată!...
Are tivul roșu, mângâindu-ți călcâiele,
curge portocaliu peste șolduri,
se cambrează în galben sub sâni
și eliberează pense de un verde intens peste pieptu-ți plin,
arcuindu-se apoi albastru curat la baza gâtului.
Ești atât de fericită,
încât privirile-ți radiază energii indigo;
muză și croitor, împreună, dăruiți cu violetul iubirii...
Da. Nu m-aș opri!
Doar..., mă întreb:
de nu-mi trag sufletul,
rochia asta a ta, când ai mai purta-o?
Când te-ai mai răsfăța învârtindu-te prin lume în ea?
Îmi recapăt suflul,
mă reîntregesc cu iubire
și te admir uimit pentru câteva clipe;
te-aș săruta!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu