Pot să jur!
June, cumva - doar anii-mi arătau așa,
la vremea când mai mult voiam să o găsesc,
să o iubesc după ce-aș fi aflat-o!...
-abia azi știu de ce-mi părea că sunt bătrân...
Eram! Doream! Și căutam, și chiar zâmbeam!
Dar în același timp uitam de mine...
Uitam chiar de iubire!..., căutând-o.
Avid de a o desluși în jurul meu
am ferecat-o înăuntru-mi...
Sub cearcăne de dor, în gânduri care... dor,
prin zile-n care simțurile mor...
A trebuit să vină anii peste mine,
mulți; să nu mai sper că vine,
să-ndrept chiar zâmbetul
cu care voiam să o întâmpin spre... sine!
Și-atuncea a venit!
mi-a dăruit iubirea când, necondiționat,
am regăsit-o-n mine,
când în ființa mea s-a oglindit.
Și m-a îmbrățișat cu toată armonia
de care tinereațea, oarbă, m-a privat.
Acu-s matur – tot anii spun!...
Dar tînăr. Tineri suntem – pot să jur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu