miercuri, 28 ianuarie 2015
...ce văd?
În palma mea e apa, neîncepută,
limpede, iubită val cu val și
bucuria nerostită în adâncuri,
adusă în lumină
de regăsirea tihnei unui mal...
În palma ta e creasta, neurcată,
în poale înverzită și-adorată cu senin,
cu-atâta viață-n trunchiurile
înrădăcinate în suișuri
pe poteci către azur deplin...
Împreunate, văd un astăzi
care s-așterne chiar în noi
cu forța de-a răzbate timpul,
de-al recrea în amândoi.
Văd armonia din privire
și-odihna în comuniune
- oameni în fiecare zi, în sine
aflându-se și bucurându-se
de propria, dragă, minune.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu