Călin - oleacă iubire, oleacă venin!...

Răstimp

Vieţuitor în astă lume, chiar te iubesc!
Iubesc prezentul fiindcă te... conţine
şi... aparent eşti lângă mine.
Prezenţa ta..., e altceva;
o regăsesc de regulă în sine...
Am regăsit-o şi-n afara mea!
O-ating! O mângâi! O scriu!
E ca argintul viu; deci are şi substanţă!
O regăsesc şi-o pierd în fiecare zi!...
Această lume nu-mi permite «a iubi»!
Se teme că din acest infinitiv golit
aş personaliza iubirea noastră
făr’ să-i ştirbesc din infinit!
Uite, iubito! Şi iartă-i, dacă se mai poate;
uite cum ne împung cu reguli deformate!
Cum vor să vadă pe chipurile noastre doar grimase
lipsite de entuziasm..., adesea dureroase
și cum ne fură din senin..., din personalitate.
Da, e a noastră! Ştiu c-o putem avea!
Necondiţionarea e calea de-a ne lumina
şi-ar fi de-ajuns să redeschidem,
larg, cu împăcare, fereastra către ea.
Dar nu-i deajuns!
Timpu-i nebun de fericire, dar lumea nu o vrea!...
E clar că a iubi din nou, mai mult,
mai conştient sau cum s-o defini
încalcă, fără drept de apărare, regula!
Şi-atunci, biet călător sfidând cutume
voi face rezervare să iubim în altă lume!
Iubito, te invit în timp!
S-alegem chiar momentul gazdă iubirii noastre!
Şi ne-om iubi şi-o clipă, şi cinci minute,
o oră sau... din anotimp în anotimp,
o pauză din viaţă și-n zilele de luni;
în ani lumină să rezervăm răstimp...