Călin - oleacă iubire, oleacă venin!...

E iubire

În emoții împlinite
de trăire ce strecoară vis luminii
și în cuvinte rostite albului divin
pe care împreună-l nuanțăm
iubire-așternem...
Destocăm iubire!
Redăm un spațiu
nesfârșirii..., pe care
ani de viețuire
au sedimentat-o-n noi...
Am regăsit dimensiunea sinelui
și am eliberat-o în îmbrățișare,
smeriți,
cu binecuvântarea binelui,
ca unul,
recompus în universul care
ni-i menire.
Să ocrotim scânteia de magie
în căușul palmelor,
să-mpărtășim chiar suflul
în împreunare,
să dezlegăm iluzia
proximității adaptate!...
Ni-i dată s-o primim acum;
este iubire.