miercuri, 21 ianuarie 2015


Viziune

Mi-e-n brațe-atâta-mbrățișare!...
Mi-ești liberă; mi-ești nesfârșirea
de-a ocroti în simțuri gândurile care
te-aduc la mine. Mi-ești iubirea.

Să caut să te văd în mai apoi?...
Să văd prezentul ca fiind trecut?!
Mi-ești armonie regăsită-n noi,
în care timpul n-are început...

Și, mai ales, sfârșit nu știu a spune!...
Magia împlinirii prin culoare
trăiește cu adevărat în viziune
proiectând prezent în depărtare...

Si-atunci?! Necavaler și fără așteptări
croite după șabloane fără sens,
doar te invit să asortăm prezentul cu urmări,
să decorăm trăirea noastră cu intens.
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu