Călin - oleacă iubire, oleacă venin!...

Inimi albe

Eu îți descânt o poezie,
tu-mi iei în brațe fiecare vers
și mi-l alinți cu energie
să strălucească – hăt, departe-n univers!...

Și amândoi știm și-așteptăm să se întoarcă
purtând în fiecarea slovă chiar magia
cu care eu am scris - un Noe încărcând în arcă
propriul suflet, căruia tu îi ești, smerită, bucuria.

Da, draga mea, mi-ești muză, și iubită și însoțitor
pe-această zveltă navă ce taie-ncercănate valuri;
călătoria noastră n-are hartă, n-are greu, n-are ușor...
Știm foarte bine că afectivitatea n-are maluri.

De-aceea, ancore n-avem; avem suflu și vele.
Și orizont jur-împrejur, cât largul mării.
Uite cum suflă iubirea noastră-n ele,
cum înfoaie inimi albe pulsând prezent și viață depărtării!