Călin - oleacă iubire, oleacă venin!...

Te privesc

Te privesc, albastră,
până acolo unde răsari orizontul
în care văd orice posibil.
N-avem sus, jos ori la stânga sau dreapta;
izvorâm din acum, care n-are trecut.
Știm că nu există o cale spre fericire;
e calea.
Nu picioarele aleg și nici gândul.
Alegem culoarea!
Pot să te privesc și verde marin,
până acolo unde orizontul alege
dacă se odihnește în valuri
ori se înalță senin.
Și pot și oranj, și violet, și roșu și galben.
E-atâta alb în acest curcubeu
și-atâtea ferestre deschise în ziduri,
că fiecare culoare se-așterne în noi
de la sine.