Călin - oleacă iubire, oleacă venin!...

Oleacă iubire, oleacă venin

Frumoasă, entuziastă, cu pantofi fosforescenți
și rochie curgând pe șolduri, în culori de jar aprins,
picuri lumină vie în ochii-mi, până ieri, indiferenți...
Căldura mă atrage spre tine... se întinde; te-a atins!

Cu-n deget de cristal, descătușat din umbre
ce-mi scufundau simțirea și gândul în abis,
te-ating o clipă, uimit c-adâncurile pot fi altfel decât sumbre...   
Că pot vibra; nu-s suprafață-ncremenită. Ți-am zis?

Se-așterne ca o trenă magia-n jurul meu, al tău.
Privirile ni se-ntâlnesc și tandru o reflectă, plin
- miez adevărului și sensului în care am crezut mereu:
și-oleacă de-o simțim iubire, nonsensul este singurul venin!