Călin - oleacă iubire, oleacă venin!...

Mulțumesc

E parcă mai ușor să fie greu,
să picurăm un strop de răutate
doar să accentuam că răul perceput
e-un pic... mai rău.
Să-l facem și mai rău!...
Și toate astea, în numele lui... bine,
autodefinit și parcă numai bun
de injectat în vena celor diferiți de tine... 
Să comparăm, să măsurăm,
să facem analize de simțire
între ego-uri, între așteptări
și forme de posesiune;
mai adversari cu propria persoană,
cu cât ne definim proprii cutume...
Și-ntreb – pe tine, om matur:
să gust din porția sălcie
de viață-n care altul,
cu generozitate născută din absurd,
mi-o vrea – predestinată – tocmai mie?
Mulțumesc.
Simt. Știu. Asum și integrez. Gândesc.
Nu doar la mine ci, prin mine, și la alții.
Iau binele ca bine-n sine
și nu-l atribui. Învăț că, doar primindu-l,
pot beneficia de el - nealocat în rații -
toți cei ce mă primesc pe mine însumi,
nu ... chip cioplit în propriile emanații.   
Am învățat, descătușat de anii
de singurătate statuată în comun
și convenită chiar și în intimitate,
să dăruiesc.Să dau cuvintelor putere.
Și – ce-i mai important –
să știu, s-o fac și să o spun.