marți, 10 martie 2015



Senin

Ceea ce oamenii, atât de diferit, iubesc
e chiar seninul pe care îl trăiesc...
E foarte diferit, deși ai spune că e unul!...
E parcă mai ușor să fii în pielea
– of!; biete... – animalelor
și lesne să aloci același cer
și mie, și ție – nouă, tuturor!...
Chiar și seninul are-o definiție transmisă-n generații
într-un limbaj de șantier!
Să construim șabloane de simțire,
s-adjudecăm destine sub talpa rațiunii!
... cam asta învățăm și ni se cere;
să omorâm independența viziunii
de dragul unui marș comun înspre durere,
înspre un zid de rezistență
pe care-l definim, obtuzi, conveniență...
Seninul meu vreau în firesc să îl deschid,
să-l regăsesc în mine și-nafara mea;
nu-l vreau doar ca proiecție a umbrei mele pe un zid!
L-am și eliberat, deja.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu