Călin - oleacă iubire, oleacă venin!...

Poveste

... și știi că binele e-n tine!
Că-i ocrotești matur delicatețea
când se revarsă în cascade,
răbufnind, ego-uri.
De statuezi chiar binele ca... bine,
se-așterne totul în firesc.
Firește că zâmbesc!
Știu că zâmbești...
Nu-nlocuiește fericirea,
dar binele repune-n drepturi
chiar libertatea de a te regăsi;
de-a redescoperi că tu ești... ea!
De-a te descătușa de reguli
preconcepute-a te schimonosi
ca entitate într-o iubire deformată
și chiar de umilințe acceptate unanim
care golesc de sens până și verbul a trăi!...
La fel de conștient,
să dezbrăcăm de hainele-i pestrițe ironia
e primul pas către normalitate;
să alocăm uitării tragi-comedia!...
Nu ne-om închide-ntre pereți,
n-avem o scenă pentru declamații...
Avem, desigur, o poveste
ce ne inspiră creativ
și poate inspira, mai creativ, pe alții.
Să o trăim!