Acea
E altă zi...,
cresc altă zi!
Și alta, și-ncă una;
niciuneia îi spun mâine sau ieri...
Toate sunt... azi!
Și fiecare azi,
deosebit de altădată,
nu vine și-atât...
Pur si simplu,
fiecare azi crește în mine.
Cresc și eu.
Și tu crești azi;
cu fiecare azi
care devine continuum...
Un «azi»... redefinit
din ceea ce altădată
numeam «mereu»...
Te regăsesc în mine,
în mii de zile!
Am învățat în ani să te iubesc.
Ți-am scris adesea...,
te-am creionat în gând,
să mă asigur că te recunosc!...
Am izbucnit nerăbdător trăiri,
să dau cărbunelui din mine
generoase pete de culoare;
am revărsat nuanțe de-a te visa
- le-am traversat distanța dintre vis
sădindu-le, flămând,
în ceea ce numesc realitatea mea,
dar fără să culeg...
Nu te-am găsit..., întreagă;
doar părți, bucăți,
frânturi de planuri am iubit...
Ani...
Până azi.
În fiecare zi,
în orice vers,
cu zâmbet măsurat
ori mai mutros
disimulam prin siguranță
faptul că tânjesc...
Unii-au îmbrățișat
doar părți din mine...,
însă anii
m-au învățat să te iubesc.
Ai fi putut să nu exiști.
Să nu mă vezi.
Să nu mai crezi.
Aș fi iubit oricum,
împrăștiind iubirea
în bucăți de sine...
Dar vii! Astăzi!
Primești întregul!
Nu-l măsori, nu-l cerni,
îl regăsești în tine,
în fiecare zi
și te deschizi, frumoasă,
de parcă niciodată
ai fi fost altundeva...
Mi-ai personalizat trăirile
trăind în ele,
făr' să adjudeci vreuna;
știind deja că-s și-ale tale,
că nu se mai separă-n planuri
și erup în fiecare zi iubirea.
Acea ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu