marți, 9 septembrie 2014

















Acum

E-atât de simplu să visezi
fără să vrei să dai, să crezi, să iei...
Rămâne vis...,
sacrificat prejudecăților
reformulate, redenumite, reordonate
cât să spui că te-ai schimbat...
E-atât de egocentric altuia să-i ceri,
să-l responsabilizezi pentru ce ție-ți neglijezi...
A fi nefericit e-alegere...,
e-a ignora ce-ți datorezi,
găsind altora vină doar fiindcă nu-i a ta...
S-alegi e musai logic;
nu-i totdeauna drept...,
rănește; ți-oprește aerul în piept.
Interferează cutume, energii anume...
Înseamnă să sfârșești...,
bucăți din viață. Din tine însuți.
Să nu te-accepți, negând c-ai fost...
răsad pentru ce ești.
Învață că-i firesc să crești.
S-accepți eliberarea-n sine,
călătorind prin tine, mereu pe drum.
Acum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu