Dată!
Cu siguranță nu ne-am născut fericiți!
Ne-am trezit înafară, deodată,
Țipând de atâta culoare și vânzoleală
care, omenește, ni-i dată!...
Privim în juru-ne, curioși, hămesiți
- e instinctul de a devora conținut,
de-a ne integra celor din jur, în limite
ce-asociază formă și sens oricărui neștiut!...
Suntem de acord că ăsta e verde,
că aia doare, iar briza răcorește,
preluăm legi naturale ori sociale,
mimăm teorii; le-aplicăm pe muțește!...
Unii, ne mulțumim cu normalul
extras din ideile preconcepute,
alții idealizăm simplitatea
fiindcă nu costă... E, însă, pe avute!...
Și, mai ales, simplificăm nefericirea
arătând cu degetul, înțelept,
către alții (care la rândul lor ne arată...),
nu spre propriul piept!...
Fericirea nu e moștenită genetic.
Nu ține de acumulări, de capricii...
Este mai degrabă o privire spre înăuntru
cât de liber posibil; fără alte indicii!...
N-are întindere, timp, n-are gen.
Are, însă, personalitate.
Se lasă... descifrată când dăruiești
binele. Asta nu-i doar sensibilitate !...
E forță, e anvergura de-a trăi
cu tine însuți dezgolit de ego, de perfect,
eliberat de rațiuni adjudecate aprioric
și de rudimentara... cauză-efect!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu