Călin - oleacă iubire, oleacă venin!...

Marea iubire

Privesc în palmă...
Să ghicesc?!
Să văd în linii săpate-adânc de ani,
mai lungi sau întrerupte
cum trăiesc?!...
Ce simt?
Zâmbesc...,
ție-ți zâmbesc, privind în mine;
mă regăsesc iubindu-te!
Lipesc o palmă, apoi alta
de pământ...
Simt cum pășești
- prin mine mergi!
Dezinvoltura-ți e cărarea
pe care, fără să mă cauți,
mă regăsești. Al tău.
Acum.
Întreg.
Golit de sine...,
plin de... bine.
Tu? Toată!
Adorată.
Dăruită cu magia
pe care-o scriu în tine
cu simțuri nelumești...
În fiecare zi
ivesc în sensuri
rotunjite de vocale
o mare de cuvinte
rostite ție,
vuind de viață; ale tale.
Prăvălite-n gând
de pe cascade de simțiri...
Ești coala albă, nesfârșită, primitoare
-n care ne regăsim; unul în altul:
... conținut acestei mari iubiri.