Călin - oleacă iubire, oleacă venin!...

Educația se asociază după om!

     Cu excepția uneia din primele cinci zile ale săptămânii, băiatul meu pleacă la școală la 8 fără 2 minute și niciodată nu întârzie! Ai zice că eu și... școala suntem vecini de palier sau de scară. Da’ de unde!... E la trei străzi și jumătate... 

     L-am întrebat cum vine asta și mi-a răspuns foarte sigur pe el:
- Chiar nu întârzii! Ajung înaintea profesorului.
     Și așa e. Dovadă că există acea dimineață-excepție când ajunge în clasă înainte de 8.
     Mi-am înghițit orice altă întrebare... Să îl cert? Să îl laud?
     Dacă ar fi sa-l iau la rost, ar trebui să-i argumentez faptul că el trebuie să respecte profesorul chiar dacă acestuia i se fâlfâie de școală, de regulament, de locul său de muncă, de elevi și de voi toți, inclusiv de mine. Dificil..., însă pot broda pe tema respectului de sine pe care – iată – tot școala îi dă ocazia să  îl experimenteze!...
     Dacă ar fi să îl felicit, i-aș spune că a procedat ca un om matur, întreprinzător, care și-a sistematizat un istoric al modului în care se întâmplă lucrurile, și-a optimizat programul (vă rog să mă credeți cuvânt: băiatul meu nu pierde timpul; chiar are obiective clare, învață bine și uneori prea mult, este cuminte – în accepția uzuală a părinților).
     Copilul mi-a redat și un dialog care l-a impresionat prin ridicol: o doamnă profesor, vorbind cu o altă doamnă profesor ajunsă de nici doi ani pe funcție (de vârste similare) i se adresează:
- Păi, doamna profesor...
- Eu nu sunt profesor !!!! – a venit replica grotesc repezită de doamna... director!
    Ironic, adolescentul meu a luat «declasarea» ca pe o recunoaștere din partea respectivei; mustăcea povestindu-mi.
     Uite-așa, habar n-au personajele de la catedră de faptul că unii copii învață de la ele chiar și atunci când nu predau!... Dar măcar să învețe ceva, că la urechile mele a ajuns și reacția unui profesor «real» care, la clasă, când elevii spun că n-au înțeles demonstrația (de fapt, cele două demonstrații – a problemei și a faptului că în fața lor se află un profesor!), are o replică incredibilă:
- Dacă nu înțelegeți, învățați pe de rost! 
     Eu am făcut același liceu la care e fii-miu, apoi o facultate tehnică și am învățat de-atunci multe și de-a
valma, astfel încât e greu să mă consider intelectual - cum profesorii adesea se văd. Îi rog însă, respectuos, să mă creadă că nici măcar înjurăturile nu mi-au rămas în minte dacă nu le-am înțeles rostul ori dacă nu am făcut măcar niște asocieri, acolo!...