Intimitatea e ca un plan atât de apropiat încât până și respirația pe care o iubești trece prin pieptul tău.
Am zăvorât?
E atâta liniște, deși animată – abia o zăresc
în fundalul parcă viu ce te înconjoară, estompat.
Tu ești simfonia planului de mine-apropiat
pe care ființa mea se proiectează... Trăiesc.
Ești în conul meu de lumină și atât de aproape
încât trilul tău rezonează chiar la mine în piept
și ascult, mângâi conturul de umbră..., aștept;
ție mă nasc, aripat, plonjând însetat către ape...
Mă scufund. Mă întorc. Lovesc suprafața
și mă înalț renăscut – desprins de lumesc.
În planul ție îndepărtat frunzele cresc;
tu ești primăvara care-mi luminează fața...
N-ai chip. Fețele noastre sunt atât
de apropiate una de alta
- sărutul e poarta.
Am zăvorât?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu