Rotund
M-ai surprins, alintato!
Trag cu ochiul la tine,
la obrajii care-ți rotunjesc privirea
– zilele-acestea-am purtat-o
în piept, de-a dreptul în mine...
Nu îndrăznesc iubirea
irișii tăi și sufletul meu,
deși înfloresc în aceeași grădină:
ei rotunjiți, mărginindu-l pe el,
mereu luminoși, luminându-l mereu
în cătarea ta feminină
de sub gene-alintată cu-n strop de rimel...
Cu greu privirea desprind
de pe chipul tău și alunec
pe gât, după sân, înspre talie,
rotunjindu-ți șoldul cu jind,
ca sub pături unde întunec
adulmecând de sub falie
tot zbuciumul... şi dau de zăbrele!
Am zăvorât pentru simțuri
-spunem nu răzvrătirii,
deși deseori ne erupe prin piele
ceea ce nu putem stăvili între gânduri:
rotunjimea iubirii...
Irișii tăi și sufletul meu
-ei rotunjiți, mărginindu-l pe el,
mereu luminoși, luminându-l mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu